Din
timpuri imemoriale omul s-a intrebat cu privire la originea, dimensiunea si
destinul Universului. La inceput, pe post de suport al religiilor primitive si
naive, notiunea de Univers, de spatiu nemarginit al Cosmosului din imaginatia
oamenilor, era asociata intotdeauna conceptului de Cer. Mai tarziu, simbolismul
lumii, cu cele trei niveluri ale ei: ceresc, terestru si infernal, corespundea
cu trei niveluri de existenta, sau trei moduri de activitate spirituala.
In
privinta intrebarilor referitoare la originea Universului, miturile
primordiale, transformate mai tarziu in curente spirituale si religii,
sustineau ideea centrala al unui mare Nimic din care tot si toate au izvorat
din porunca divina.
Foarte bizar si interesant in acelasi
timp, toate miturile si legendele Creatiei prezente la majoritatea culturilor
si civilizatiilor umane arhaice de pe diverse continente, insista asupra
notiunii de nimic initial, din care s-au format lumile vazute si nevazute,
Pamantul, Luna si stelele. Actionate de o esenta divina, un animal-stramos
mitic sau un Cuvant atotputernic (precum in cazul Bibliei), fortele creatiei au
dat nastere Universului... marginit, pare-se, doar de imaginatia
oamenilor.
Nemultumiti
cu explicatiile date de mitologie si religie, oamenii de stiinta, in speta
fizicieni, chimisti si matematicieni, s-au concentrat atat asupra originilor
Universului, cat si in problema dimensiunilor sale, de abia din secolul XX.
Teoria
Big Bang a fost emisa de catre... un preot crestin!
Spre
surprinderea celor care isi inchipuie ca Religia si Stiinta se plaseaza
dintotdeauna intr-un conflict taios si se afla pe pozitii antagoniste in
privinta obtinerii Cunoasterii, cel care a emis si sustinut pentru prima oara
ipoteza Big Bang-ului a fost un abate romano-catolic: monseniorul Georges
Lemaître (1894 - 1966), preot belgian si, in acelasi timp, profesor de fizica
si astronomie al Universitatii Catolice din Louvain.
Corect,
Big Bang este o teorie stiintifica si, in acest context, depinde de observatii
si masuratori directe. Insa, teoria in sine, prin implicarea sa asupra originii
realitatii, a fost dintotdeauna alimentata de concepte teologice si filozofice
(bunaoara, in urma cu 2300 si ceva de ani, Aristotel propunea conceptul de
Motor Prim, care sta la originea tuturor lucrurilor).
In
anii 1920-1930, majoritatea astronomilor inca sustineau faptul ca Universul
este etern prin definitie, neavand un inceput care poate fi urmarit in timp sau
delimitat sub formula unei perioade istorice. Ei credeau ca originea Timpului,
sustinuta de teoria Exploziei Initiale, importa abuziv concepte religioase in
stiinta fizicii.
Adversarii
teoriei Big Bang-ului ridicau drept motiv principal al respingerii lor faptul
ca teoria in sine fusese emisa si sustinuta de catre (culmea!) monseniorul
Lemaître. Paradoxal, teoria acestuia a gasit acceptare si sustinere in sanul
Vaticanului, chiar de la cel mai inalt nivel. Papa Pius al XII-lea a declarat,
pe data de 22 noiembrie 1951, cu ocazia intalanirii membrilor Academiei
Pontificale de Stiinte, ca teoria Big Bang-ului este in concordanta cu toate
conceptele romano-catolice referitoare la Creatie.
Conform
lui Lemaître, teoria originii Universului, lansata initial sub numele de
"Ipoteza a Atomului Primordial", se bazeaza pe teoria relativitatii
lansata de Albert Einstein, cu accent pe omogenitatea si izotropia spatiului.
Ecuatia din spatele teoriei a fost formulata de catre matematicianul rus
Alexander Friedmann (1888 - 1925).
"Matematicianul
rus Alexander Friedmann a presupus ca Universul evolueaza. El a pornit de la o
ecuatie a lui Einstein si a gasit o solutie superba, conform careia Universul
se afla in continua expansiune. Daca un astfel de lucru este adevarat, a
concluzionat George Lemaître cativa ani mai tarziu, Universul si-a avut
originea intr-un punct: Big Bang. Pe care nu Lemaître l-a numit Big Bang, ci
oamenii care radeau de el. Lemaître era un preot catolic si presupunea ca acest
punct ar fi reprezentat inceputul creatiei lui Dumnezeu. La ora actuala,
dispunem de un instrument pentru determinarea geometriei Universului. Conform
masuratorilor de pana acum, Universul este plat: Euclid avea dreptate. Lemaître
a presupus ca, daca Universul se afla in continua expansiune, atunci ar trebui
sa putem vedea cum se mareste. Adica, punand sub observatie galaxiile, sa le
vedem cum se indeparteaza." declara, in exclusivitate pentru
Institutul de Cercetari Astrofizice din Milano.
In
anul 1929, celebrul astronom american Edwin Hubble (1889 - 1953), in cinstea
caruia a fost botezat la fel de celebrul telescop spatial, a confirmat -
dintr-o perspectiva eminamente stiintifica, ipoteza lui Lemaître din 1927. Hubble
a descoperit si confirmat existenta celorlalte galaxii din Univers (in afara de
cea a nostra) si a dat Legea care-i poarta numele, bazata pe efectul observabil
in modificarea spectrului electromagnetic al galaxiilor. Acesta stabilea o
proportionalitate intre variatia spectrului electromagnetic al unei anumite
galaxii si departarea aceateia de Pământ. Aceasta proportionalitate a definit
si a masurat corect expansiunea universului.
Din
acel moment, teoria Big Bang-ului a fost acceptata de intreaga comunitate
stiintifica si a avansat extraordinar de mult in aplicatii si detalii, odata cu
progresele tehnologice care au permis o dezvoltare fara precedent a stiintei
astronomiei, alaturi de o sondare fascinanta a abisurilor nesfarsite ale
Universului.
Teoria
Big Bang-ului depinde de doua mari presupuneri: universalitatea legilor fizicii
si Principiul Cosmologic. Acesta din urma sustine ca, pe scara larga, Universul
este concomitent omogen si izotropic. Cele doua presupuneri au aparut, initial,
sub forma de postulate, dar in prezent se fac mari eforturi pentru a fi ambele
demonstrate. Spre exemplu, prima presupunere a fost probata prin observaratii
care arata ca cea mai mare deviatie posibila a structurilor constante asupra
varstei Universului este de ordinul 10 la puterea -5. De asemenea,
Relativitatea Generala a trecut testele stringente la scara Sistemului nostru
Solar si a stelelor binare, in timp ce extrapolarea scarilor cosmologice a fost
validata prin succese empirice.
Conform
modelului Big Bang, intregul Univers se afla, initial, intr-o stare amorfa,
extrem de fierbinte si densa, stare care s-a expandat rapid, racindu-se din
acel moment pana in prezent, cand se dilueaza si continua sa se extinda. Cele
mai performante masuratori efectuate la nivelul anului 2010 sustin ca Big
Bang-ul s-a produs in urma cu circa 13,7 miliarde ani in urma. Cu sau fara voia
noastra, teoria Big-Bang ramane cea mai cuprinzatoare si detaliata explicatie
probata prin dovezi si observatii stiintifice despre originea Universului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu